Despre începuturile Scolii Cîrjoaia nu există documente scrise. Conform tradiţiei, ea ar fi luat fiinţă după ce – la data de 25 noiembrie 1864, Alexandru Ioan Cuza promulgă Legea Instrucţiunii Puiblice, cea dintâi lege organică şcolară modernă, care prevedea constituirea unui învăţământ primar public de 4 ani, general, gratuit şi obligatoriu pentru copiii de 7-12 ani, adică în anul 1865 şi avea 33 elevi. Incepând cu anul 1871, şcoala avea ştampilă proprie.
Cert este faptul că, în aprilie 1875, Mihai Eminescu, în calitate de revizor şcolar, inspecta şcolile din plasa Cârligătura, printre care şi cele din din Cotnari şi Cîrjoaia, conform unui raport din arhiva Revizoratului Scolar din Iaşi.
Prin 1899 la Scoala din Cîrjoaia învăţau 62 elevi.
Scoala primară funcţionează nu se ştie în ce local, până în 1911 când se construieşte prima clădire destinată şcolii, apoi – după primul război mondial, a mai fost construit un nou local, o şcoală tip canton”. Primul director a fost învăţătorul Emanoil Tanasachi, urmat de înv. Ion Gheorghiu, până în 1905, Octavian Bant între 1905-1939, înv.Vasile Irimia, între 1939-1940. Unele documente relevă că, in cadrul şcolilor, erau înmatriculaţi cu aproximativ 20% mai puţini elevi decât numărul copiilor de vârstă şcolară.
Această situaţie se agravează în anii grei ai celui de-al doilea război mondial, când conţinutul documentelor ne dezvăluie o stare de lucruri impresionantă. Spre edificare, sunt suficiente constatările că: “Scoala din Cîrjoaia are local propriu, însă pereţii sunt igrasioşi:, lemne nu sunt suficiente pe tot timpul iernii” şi că “sunt 77 elevi, dar prezenţi numai 29”. Raportul constată, în continuare, că sunt “copii trimişi la şcvoală, de părinţi, fără să le dea dimineaţa ceva de mâncare”.
(“ Cronica Cotnarilor” – Gh.Ungureanu, Gh. Anghel, Constantin Botez
Incepând din 1940, înv. Victor Popescu conduce destinele şcolii Cîrjoaia până la începerea războiului când populaţia satului s-a refugiat în sudul ţării. La întoarcerea din refugiu, aşa cum îşi amiteşte fostul dascăl şi director al şcolii , clădirea nu mai avea uşi, ferestre, mobilier, toate fuseseră distruse în timpul războiului, linia frontului trecând prin zonă.
In urma demersurilor făcute la Plasă şi Prefectură, s-a obţinut tablă pentru acoperiş, apoi s-au aranjat toate pentru ca şcoala să meargă mai departe. Se ştie că funcţionau, după război, şase învăţători, toţi absolvenţi de şcoală normală (Maria şi Victor Popescu, Florica şi Vasile Irimia, Lucreţia şi Dumitru Vrăjmaşu). De asemenea, imediat după război a funcţionat la Cîrjoaia o grădiniţă de copii, la care se servea masa din ajutoarele primite de la săteni, nu se ştie câţ timp. Din amintirile unei educatoare de la Cotnari, reiese că mobilierul existent în acea grădiniţă a fost transferat în 1960 la Cotnari, unde tocmai luase fiinţă grădiniţa. Actuala grădiniţă funcţionează din anul 1963-1964.
Din 1950, Cîrjoaia – care era comună de sine stătătoare – în urma raionării, este alăturată Comunei Cotnari, rămânănd până astăzi un sat component al; acestei comune.
In urma Legii învăţământului din 1948, cadrele didactice din toate şcolile au fost implicate în procesul de alfabetizare a adulţilor de până la 65 ani.
In satul Valea Racului, sat înfiinţat în urma Legii rurale nr.14/26.08.1864, fiinţeză o şcoală primară din anul 1922, nu se ştie în ce condiţii, localul şcolii fiind construit abia în anuil1957.
Prin anul 1954, deoarece în satele Cîrjoaia, Valea Racului, exista doar învăţământ primar, la Cotnari – unde funcţiona ciclul gimnazial din 1951, acesta fiind înfiinţat în 1948 la Horodiştea şi apoi transferat la Cotnari, s-a organizat un modest internat într-o casă naţionalizată , care aparţinuse medicului Cozmiuc. Astfel, unii elevi din Cirjoaia şi Valea Racului au urmat cursurile gimnaziale la Cotnari, acest lucru durând până în anul 1959.
In anul 1959 s-a înfiinţat învăţământul gimnazial şi la Cîrjoaia, numărul de elevi mărindu-se astfel încât existau clase paralele.
In 1960 s-a început construcţia celui de-al treilea corp , cu 5 săli de clasă, construcţie care a durat 3 ani deoarece s-a realizat, în cea mai mare parte, prin muncă voluntară. In toată această perioadă (până în 1963) directorul şcolii a fost înv. Victor Popescu.
Incepând cu anul 1972, până în 1989, prin generalizarea învăţământului de 10 ani, funcţionează la Cirjoaia clase de primă treaptă liceală, în profil mecanic şi agricol, apoi în proful croitorie-artizanat.
După 1989, Scoala Cirjoaia rămâne să funcţioneze cu clase primare şi gimnaziale, paralele, fiind arondată Scolii coordonatoare Cotnari.
In 2007 devine unitate independentă, cu personalitate juridică. In anul 2007/2008, efectivele unităţii erau: învăţământ preşcolar – 114 preşcolari; învăţământ primar – 155 elevi, învăţământ gimnazial – 164 elevi .
Scoala cu clasele I-VIII Cîrjoaia funcţionează în trei corpuri de clădire, din care două au fost reabilitate printr-un program al Băncii Mondiale în anul 2003/2004, iar al treilea este în curs de reabilitare, cu fonduri locale, insuficiente însă pentru terminarea lucrărilor. In primul corp de clădire se află 5 săli de clasă, bibliotecă, iar în al doilea există 3 săli de clasă, cancelarie, cabinet director.
Scoala cu clasele I-IV Valea Racului şi grădiniţa funcţionează în clădire nouă, dată în folosinţă în anul 2010 şi realizată din fonduri guvernamentale şi locale.
Prin Scoala Cîrjoaia au trecut mulţi elevi, care şi-au desăvârşit studiile la diferite licee, unii au devenit profesori după terminarea facultătii şi-au revenit ca dascăli în fosta lor şcoală, alţii s-au împrăştiat prin ţară realizându-se în diferite profesii. Unul dintre aceştia este Stefan Daraban, reporter, scriitor, director la Radio Iaşi.
Scoala Cîrjoaia a fost cunoscută de-a lungul timpului prin dragostea pentru pictură şi artă insuflate de regretata profesoară de desen Ana Paul-Bulău, dar şi prin programele în care a fost implicată.
